A doua sarcină - Nașterea
A doua naștere ...
Emoțiile și sentimentele sunt la fel de intense, conștientizând tot ce se întâmplă și știind oarecum ce urmează. În plus, mi-au lipsit Dragoș și Patrick, dar și sprijinul alor mei. Dar până la urmă cred că a fost mai bine așa.
Long story short, bebe era întors cu căpșorul în jos, nu părea să fie foarte mare, analizele arătau foarte bine, lichid era suficient, placenta arăta bine, aveam mici contracții.
La 39 săptămâni fix am avut operația de cezariană. Am ales cezariana clar de data aceasta din cauza unor chisturi endometriozice destul de mari, cordonul foarte scurt și o polichistoză renală.
A fost o operație relativ ușoară, în zilele dinaintea operației mă simțeam pregătită și nu aveam emoții, știam cât de cât ce urmează. Am început cu internarea, apoi cu o monitorizare CTG și după am așteptat în salon până în apropierea operației când m-au mutat în salonul post-operator unde aveam să aștept intrarea în operație. Am stat în fix același pat în care am stat și la Patrick. La scurt timp am mers către sala de operație unde mi s-a făcut anestezia rahi epidurală (de data aceasta eram conștientă, ne mai având dureri, am experimentat-o din plin).
Pe parcursul operației am încercat să mă concentrez pe ce se întâmplă în jurul meu, pe discuții, pe ce făceau asistentele, îmi mai treceau prin minte tot felul de imagini, amintiri, încercam să mă relaxez. Într-un final l-am auzit și apoi mi-am fixat atenția pe bebe M, l-au adus lângă mine, mi l-au așezat pe piept și m-au lăsat să-l privesc, să-l pup, să-l mângâi, nu știu cât a durat, dar a fost minunat. Am auzit într-un final că are 51cm, 3180 grame și că ne vom vedea în salon, după ce aveau să închidă operația. Nu știu exact cât a durat operația, dar cred că în jur de o oră, după care m-au dus direct în salon, la puțin timp mi l-au adus și pe bebe, liniștit și micuț, mi se părea că mi-l aduce pe Patrick. L-am luat și l-am pus la piept, fomilă rău, la fel ca Patrick. Apoi, voia să stea pe mine (iar eu la fel, voiam doar să-l simt, să-l mângâi, să-l miros). Mi-am dat seama ce mult mă voi bucura de el în toată această perioadă, fără vizite, fără alte momente care să distragă și deconecteze de el.
Nu am avut dureri de burtă (în zona operației), însă nu am refuzat nici un calmant. Mi s-au dezmorțit picioarele ușor, ușor, deja la 2-3 ore după operație îmi puteam mișca degetele cu ușurință, puteam să pun talpa întreagă pe pat și să o simt și îmi era ușor să îmi ridic bazinul de pe pat.
Am stat cu bebe M în rezervă, l-am ținut numai pe mine și l-am pozat încontinuu. În ziua operației nu am avut voie să mănânc nimic, am băut doar apă și ceai. Mi s-a spus să nu mă ridic singură în picioare și nici să nu merg la baie singură (nici nu aveam de ce, aveam încă sondă) până a doua zi de dimineață. La ora 22:00 am început să simt oboseala, mi s-a mai făcut un calmant și am încercat să mă odihnesc, a fost o zi grea și foarte emoționantă fiind departe de Patrick și familie.
În ziua a doua, la 06:00 m-am trezit și am așteptat să vină bebe de la control. La 07:30 a venit micul dejun (brânzică de vaci și iaurt natural) și de la 08:00 a venit bebe și a stat toată ziua cu mine, îl mai luau doar să-l spele și la controale. Am făcut multe poze și m-am bucurat de el. Pe la 09:30 m-am ridicat și exact ca și la Patrick am simțit că amețesc și a trebuit să mă întind, am primit ceva vitamine și am mai încercat înainte să vină prânzul (supă clară, pui și compot), acum totul a fost ok, am continuat pe parcursul zilei să mă mișc cât mai mult, bineînțeles cu mici pauze. La cină am avut piept de pui cu ardei și dovlecel la grătar. La controlul de seară al lui bebe M, m-au anunțat că a început icterul și că pe la 22:00 o să-l ia ca să-l pună la lampă, iar eu am adormit în jur de 01.
În ziua a treia, la 06:30 eram trează și îl așteptam pe bebe să vină. La 08:00 a venit micul dejun foarte bogat și bun (ou tare, caș, unt, gem, pâine, iaurt natural, musli și orez cu lapte) și de la 08:30 a venit bebe.
Azi am avut multe vizite, a venit dr. Neonatolog și am vorbit de bebe, a mai venit expertul în alăptare care mi-a dat câteva sfaturi și a verificat dacă prinderea e ok și dacă am început să am lăptic pentru bebe și spre seară a venit și dr. mea Ioana Drăgan. Tot azi mi-au scos toate cateterele și am avut ultima doză de calmante mai puternice, de acum în colo o să primesc pastile.
Prânzul super bun, supă de pui cu găluște, piept de curcan, sote de morcov cu pătrunjel, pâine, chec, compot și la cină, frigărui de pui, dovlecel, ardei, roșii la grătar, pâine și iaurt natural.
Însă lăsând la o parte totul… cel mai dificil de gestionat este dorul și vina, că Patrick o să fie trist că nu sunt lângă el. Faptul că mi-a fost departe în aceste zile m-a terminat complet și chiar dacă vorbeam de 2-3 ori pe zi pe video, mi s-a părut cumplit de greu.
Sper să fiu o mamă bună, sper să am mintea limpede și deschisă ca și prima oară, sper să nu mă copleșească toate sentimentele acestea post partum.
Aștept cu nerăbdare externarea și momentul întâlniri.
XOXO
Mami R.
Comments