A doua sarcină
Am început cel de-al treilea trimestru de sarcină pe la jumătatea luni februarie. L-am început cu o răceală, mai mult o tuse super enervantă care a durat în jur de 2 săptămâni și care a solicitat foarte mult burtica. Pe lângă mușchii de pe burta care erau foarte încordați și dureau la orice mișcare, în continuare am dureri de spate destul de mari și din când în când cârceie. Somnul, e și nu e, mai mult nu e, dar sper să vină vremuri mai bune 🙂 Au apărut și stările hormonale foarte pronunțate, însă când trece “furtuna” mă amuz de reacții, de motivele supărării, de irascibilitate sau de momentele în care mă emotionez excesiv pentru cel mai neașteptat lucru îmi trezește niște amintiri extrem de puternice.
Legat de analizele celui de-al treilea trimestru, chiar înainte de morfologia 3, am avut de făcut un set de analize: hemoleucogramă completă, PT (sec, act %, INR), APTT, acid uric seric, TGP/ALT, TGO/AST, creatinină serică, fosfatază alcalină, sideremie, glucoză serică, uree serică, magneziu seric, proteine totale serice, sumar de urină și urocultură.
La morfologia de trimestru 3, pe care am făcut-o la aproape 31 de săptămâni, la care a putut în sfârșit să intre și soțul, totul a fost ok, bebe este în parametri normali, a fost supărat și încruntat, cred că l-am deranjat din somn sau ceva, nu voia deloc să stea la poze, dar la sfârșit ne-a tras un zâmbet morăcănosul mic.
Cu trei zile înainte de morfologie, au început să apară și arsurile în capul pieptului.
Am început să mă ocup de toată hârtogăraia pentru a intra în concediu la job astfel că pe data de 30 martie va fi practic prima zi în care voi intra în concediul de odihnă și de pe 2 mai în concediul prenatal. 🙂
M-am cam ocupat de tot ce înseamnă cumpărături pentru bebeluș înainte de această perioadă, oricum nu îmi doream să avem foarte multe obiecte, știam exact ce îmi doresc (și oricum multe le aveam deja de la Patrick, trebuie doar să le scot și să le mai spăl o data).
În rest… nu îmi e teamă de naștere. De fapt nici nu mă gândesc foarte mult la momentul nașterii, mai degrabă mă îngrijorează (dacă pot spune că îngrijorare este ceea ce simt) perioada de după. Mi-e teamă de zilele în spital, care vor fi cumplit de grele pentru mine (fiind departe de Patrick, lucru care nu s-a întâmplat niciodată până acum în aproape trei ani). Mi-e teamă de zilele înapoi acasă cu micuțul nostru, de reacțiile lui Patrick, de reacțiile noastre la oboseală.
Încerc să fiu cât mai pozitivă și să nu mă las copleșită de emoțiile pe care le trăiesc acum, în ultimele zile ale sarcinii. Îmi va fi dor să îl am pe micuț în burtică, să îl văd pe Patrick pupând și luând în brațe burtica. Sunt momente unice pe care le voi păstra mereu în amintire.
Închei acest articol, la aproape 39 de săptămâni de sarcină. Mă uit în dreapta mea la Patrick cu lacrimi în ochii îi șoptesc că totul va fi bine și că va fi la fel de iubit ca și până acum, cât mai am din seară până să plec la spital vreau să-l țin strâns în brațe. Pe drum o să vorbesc cu micuțul meu și să îi spun ca îl așteptăm cu drag. Iar lui Dragoș vreau sa îi mulțumesc pentru ce am construit și ce vom construi împreună.
Spre surprinderea mea, sarcina a trecut destul de repede. Nu m-am simțit excelent, nu am avut cea mai bună stare, însă a fost frumoasă. Voi continua acest jurnal cu un nou articol, despre naștere sau despre prima săptămână acasă cu 2 copii.
XOXO
Mami R.
Imagine: https://www.safesleepacademy.org/
Kommentit