Cutiuța mea cu amintiri

Bine te-am găsit Mare Albastră!

Deși plin de emoții și puțin fără astâmpăr și nerăbdător, am ajuns într-un final și la mare 🏖. Nu mă așteptam să fie atât de călduroasă primirea, mai ales neștiind ce este, unde este și cum este. I-am mai auzit eu pe mami și pe tati zicând: "Suntem la mareee...uuuuhuuu", când îmi făceau băiță și se jucau cu mine, dar chiar nu mă așteptam să fie atât de frumos.

Totul a început când s-au apucat să-mi facă din bagaje. Mi-am dat eu seama că ceva nu se leagă ... de obicei băgăjelul meu era fix pentru o excursie la bunici sau la străbunici ... dar acum era ceva mai amplu, mai ales atunci când l-am vazut pe tati cu un geamantan mareee...cât mine de mare😳, pe care l-a adus acasă pentru ca mami să-mi bage hăinuțele în el. Pe lângă acesta, mai era vorba și de alte bagaje cu pamperși, lăptic, jucării, dar și costumul meu de bălăceală, o pișcinuță nouă și o găletuță cu lopățică, greblă și diverse forme de plastic. Aveam impresia că ne mutăm, practic toate bagajele mele ocupau o parte bună din camera mea 😅. Ce mi s-a mai părut mie ciudat, a fost faptul că, printre bagajele mele, se regăseau și un pătuț pliabil și un cărucior, tot pliabil ... deci urma să stăm mult la mare. Toată "agitația" asta m-a obosit, mai ales când vedeam cum lucrurile mele se duceau dintr-o parte în alta, erau puse pe căprării, că să încape cât mai bine în genți și în geamantane, așa că am decis să mă bag la somnic și să văd ce mă va așteapta în ziua următoare, în ziua plecării.

Ca în fiecare dimineață, după ce m-am trezit cu zâmbetul pe buze și după o repriză de pupici de "Bună dimineața!", mi-am mâncat lăpticul. Însă ce a urmat a fost cu totul diferit pentru mine! Am coborât cu mami afară, cam de dimineață, crezând că este vorba de o plimbărică matinală, însă imediat l-am văzut și pe tati cum coboara cu bagajele. Afară ne așteptau buni-bunica și cu buni-bunicu, având și ei, la rândul lor, bagajele făcute, așa că ne-am urcat toți în mașină și am pornit la drum. Mare parte din drum am dormit, așa că nu pot spune decât că a fost unul liniștit😬.

O dată ajunși și urcate bagajele, ne-am îndreptat direct către plajă. Mirarea mi-a fost mare când am ajuns și am văzut ditamai întinderea de apă ... sincer cădița mea de acasă este minusculă în comparație cu ce vedeau ochișorii mei😳! Briza mării îmi scălda părul și-mi mângâia fața, valurile line îmi atingeau mâinile, iar nisipul îmi gâdila tălpile. În sinea mea, am strigat: "Yeeeeey, am ajuns la mareee ☺️!"

După ce m-am bălăcit îndeajuns, a trebuit să mănânc, iar ai mei erau deja pregătiți să iau masa pe prosop pe plajă. Am înfulecat tot, după care mami m-a ținut în brațe ca să stau liniștit să mi se așeze mâncărica. Era așa de bine!!!

Sunt multe de povestit dacă aș putea spune tot ceea ce am simțit și trăit. Chiar dacă m-am trezit cam devreme în fiecare dimineață, iar mâncărica nu o primeam exact atunci, țin să menționez faptul că, în clipele în care stăteam pe plajă și îmi beam lăpticul la mami în brațe, cu tati care își savura cafeaua lângă noi și făcea poze, cu valurile care se spărgeau de buza plajei nisipoase, cu razele de lumină ce deveneau din ce în ce mai puternice cu fiecare moment în care soarele ieșea din mare, m-am simțit atât de bine, m-am simțit atât de liniștit și bucuros că trăiesc acea experiență unică.

Unice sunt și momentele în care ne plimbăm pe plajă, toți cinci, sau ieșeam la plimbărică prin oraș. Privirile buni-bunicilor nu le pot uita, când se uitau la mine să vadă dacă sunt bine, dacă îmi place, dacă mă bucur de moment în sine. Tot într-una dintre plimbări, una nocturnă, în drum spre apartamentul unde eram cazați, pe plajă am auzit un sunet ce m-a hipnotizat. Practic nu am știu ce să fac, fiind în cârcă la tati, m-am încordat tot, doar ca să mă pot întoarce către acea muzică ... era un saxofon 😲. Dintr-o dată, pe acordurile lui, simțindu-i vibrațiile până în tălpile picioarelor, am început să dansez, cuprinzându-i cu bumtzi-bumtzi și pe ai mei. A fost mirific!!!

Oooh, era să uit!!! Că veni vorba de bumtzi-bumtzi ... am reușit să mă ridic fără sprijin, singur-singurel, în picioare 🕺🏼. Mă și bufnea râsul că ai mei erau încremeniți, nu știau ce să mai facă, cum să reacționeze, cum să facă rost de un telefon să imortalizeze momentul 🤭.

Nu știu cum pot spune pe înțelesul tuturor, dar vacanța asta, toată atenția a fost îndreptată spre mine. Clipele petrecute alături de familia mea sunt întipărite în memorie și și-au făcut un loc numai al lor!

După ce vacanța s-a terminat și ne-am luat la revedere de la mare, promițându-i că vom reveni la anul, ne-am urcat în mașină și am pornit spre casă. Povestea o știți deja ... somnic de voie 😂 (ne-am mai trezit, am mai vorbit, am mai mâncat, dar în mare parte am fost în lumea viselor).

Ajuns acasă, în fața ușii eram atat de emoționat că, imediat ce am simțit podeaua sub tălpi, am fugit de-a bușilea să aprind toate luminile prin casă și să verific restul jucăriilor dacă sunt în regulă. Sentimentul a fost ca revederea cuiva drag 😊, însă, cu plăcere pot spune că simt dorul de mare și asta datorită momentelor trăite, cu drag, alături de familia mea!

Îi iubesc! Îi iubesc din tot suflețelul meu mic 🥰!!!