La mulți ani mie!

Am făcut un an!

Auzit-am povești cu munți înalți ce strabat văzduhul și da ... așa și erau când i-am văzut. Nu-mi puteam lua ochii de la ei, imaginându-mi cum ar fi să fiu acolo sus, să mângâi norii și să mă așez pe ei. Vedeam cum frunzișul îmbracă poalele lor, croșetând poteci și potecuțe ce împleteau coniferele. Ici-colo se întrezărea câte-o pajiște ce se unea cu colibele muntenilor pregătiți de înflorirea toamnei. Aceste plaiuri m-au condus, îndată într-o lume minunată, a viselor 😌.

Ajuns la căbănuță, nici n-am ieșit bine din mașină, că m-a și izbit un aer proaspăt, tare, curat ce mi-a umplut plămânii. Iarba îmi mângâia tălpile și palmele, copacii își deschideau crengile pentru a mă îmbrățișa, iar vântul îmi șoptea prin pletele-mi aurii: "Bine ai sosit, Voinicel!"... "Bine v-am găsit!" răspunsei, chiuind de bucurie.

Deși era pentru prima dată când mă aflam acolo, decum s-au deschis ușile, am început să alerg peste tot, prin toate cotloanele, urcând toate scările, verificând dacă totul este în regulă, dacă totul este exact cum aș fi lăsat dacă aș fi plecat de acolo. Ai mei pășeau în umbra-mi pentru a se asigura de faptul că spiritul meu aventurier nu mă poartă mai departe de privirile lor. Mă simțeam ca prinții din povești, în castelele lor ... oriunde pășeam luminile se aprindeau, ușile se deschideau, toate jucăriile cântau și dansau.

Am vrut să vizităm vecinătățile așa că ne-am suit în mașină și am pornit la drum călăuziți de brațele lungi ale munților, ce ne arătau calea ce trebuia să o urmăm. Am ajuns la poale de munte, într-un oraș ca o cetate: în Brașov. Nu l-am vizitat cât ar fi trebuit, însă cât am făcut-o, a fost deajuns să mă facă să îl plac. După ce ne-am plimbat și am făcut un popas să mâncăm, ghiciți ce mi-au văzut ochișorii?! Am văzut în zare, nu eram chiar foarte sigur, însă am tot sperat să fie ei ... și așa a fost: erau moșicii mei! Tare m-am bucurat să-i văd și să-i am lângă mine! O auzisem eu pe a mea mămică că poate o vedem și pe moșica și moșicul, dar nu mă gândeam că o să fie fizic, acolo lângă mine. Le-am arătat ce am învățat să fac, am vorbit cu ei și i-am îmbrățișat cât am putut eu de tare. Tare dor mi-a fost de ei 😍!!!

Întorși la căbănuță, ne-am apucat de treabă: tati și bunica au făcut mâncare, mami și cu bunicul s-au jucat cu mine. Au fost momente de neuitat pline de zâmbete și râsete. Așa și trebuia să fie, fiindcă era seara în care sărbătoream ziua mămicii mele 🥰 ...

La mulți ani Mămica mea dulce! Te iubesc din toată inimioara mea ❤ !!!

Dis-de-dimineață, după ce am mâncat am făcut o plimbărică cu bunicii, în timp ce ai mei pregăteau bagajele pentru drumeție. Daaa 🥳 ... drumeție! S-au gândit ei că dacă marea am văzut-o, să văd și munții și cum să-i cunoști mai bine, dacă nu cu o drumeție. Așa că am pornit să vizităm prăpăstiile unor poteci montane ... Prăpăstiile Zărneștiului.

Încă de la primii pași pe cărarea ce se așterna prin pădure am fost uimit de frunzișul ce încorona copacii, de pietrele ce erau mângâiate de apă lină a râului, de cântecelele de bun-venit ale vietăților pădurii. Afundându-ne pe cărare, aceasta devenea din ce în ce mai pietruită, brăzdată de forme pietrificate mai mici, sau mai mari, unele chiar uriașe😳. Bucuria mea a început să prindă voce în momentul în care m-am așezat în mijlocul lor și am început să le pipăi, să le strâng în mânuțele mele, să le mut de colo-colo. Cele care mi-au plăcut super mult, i le-am dat lui tati să mi le țină, având în momentul de față un loc special în casă 😁.

Și cum mă jucam eu cu ele, îmi ridic privirea și văd ditamai pietrele, cică se numesc stânci, ce se înălțau printre copaci, unindu-se cu cerul. Am rămas fermecat de priveliște. Mami văzând că sunt "stană de piatră", i-a făcut semn lui tati și în secunda doi, el m-a și ridicat în cârcă să fiu mai aproape de ele 😍.  Am mai zăbovit puțin până ce am văzut că o pătură de nori încărcați de ploaie se așternau deasupra noastră și am plecat spre căbănuță păstrând vie amintirea prăpăstiilor în gândurile mele.

Ajuns la căbănuță, mă aștepta o surpriză. Erau baloane peste tot și forme cartonate cu diverse mesaje, însă nu mi-am dat seama ce scrie ... fiindcă nu știu, încă să citesc 😅. Ai mei, înarmați cu veselie și coifuri pe cap se apropriau spre mine cântând. Dintr-o dată aud: "Mulți ani trăiască, mulți ani trăiască, la mulți ani! 🎉🎉🎉". Atunci mi-am zis: "Băi, e ziua mea ... azi fac un anișor!!! 😃🤩 Azi se împlinește un an de la primul pupic al mămicii mele și primul semn cu ochiul făcut lui tati 🤪!!!" Nu mi-a venit să cred ochilor că ei aveau pregătit și un tort, însă nu era unul mare, ci unul fix pentru mine, un tort micuț ca pentru o mogâldeață de 1 anișor😁🥳.

Tare mi-a plăcut! Nu doar faptul că am avut o mini-petrecere de ziua mea, ci faptul că ai mei s-au gândit la mine și au ales ca aceste momente să fie de neuitat 😍🥰.

Mami, tati ... acestea se vor întoarce înzecit, fiindcă vă iubesc din toată inimioara mea de băiețel de-un anișor ❤.