Crizele de furie.
Peste 87% dintre copii au între 2 și 4 ani astfel de momente, cel puțin o dată. Tantrumurile apar atunci când cei mici nu își pot exprima corect frustrările sau supărările și răbufnesc cu o furie extremă. Plâng, țipă, lovesc cu mâinile și cu picioarele, pleacă de lângă tine, se așează pe jos, dau din picioare, în cazuri extreme vomită sau își țin respirația.
Este bine de știut că în jurul vârstei de 2 ani frecvența tantrum-urilor poate atinge pragul maxim de 9 ori pe săptămână, iar durata acestora se încadrează între 2 și 5 minute. Însă, există cazuri în care durata lor poate avea și 30 minute, depinde de gravitatea situației.
După vârsta de 2 ani, copiii descoperă independența, faptul că pot să refuze anumite lucruri și să își exprime părerea. Însă uneori nu reușesc să transpună totul în cuvinte așa cum și-ar dori, iar faptul că lucrurile nu se întâmplă cum vor ei, pornește un acces de furie. Altfel spus, frustrarea pornește de la faptul că părinții nu îi ghicesc sau nu îi înțeleg preferințele și dorințele de moment.
În jurul vârstei de 4 ani, intensitatea manifestărilor începe să scadă, pe măsură ce micuții își dezvoltă abilitățile de comunicare.
Cum le abordăm
Cu părere de rău tantrumurile pot fi rareori oprite, fiindcă majoritatea copiilor investesc toată energia de care depun în respectivul moment. Soluția nu este așadar să încerci să oprești o criză de furie după ce deja te-a luat prin surprindere, ci să o previi. Iar asta nu înseamnă să nu îi refuzi niciodată nimic copilului tău, ci să știi să îl citești foarte bine.
La începutul unui tantrum, există câteva semne prevestitoare: tonul celui mic devine mai ridicat, este mai agitat, se încruntă și pare că nu are deloc răbdare. E important să discuți permenent cu copilul despre reguli și ce urmează să se întâmple și să nu îl pui niciodată în fața unui fapt împlinit, în special atunci când știi că este un subiect sensibil.
De exemplu, dacă a avut un tantrum la magazin când nu ai vrut să îi cumperi o jucărie, pregătește cu o zi sau măcar câteva ore înainte plecare la magazin și fă-l să fie interesat de lucrurile pe care le ai deja notate pe listă. Povestește-i despre cum veți găti împreună și vă veți juca cu legumele pe care le cumpărați, implicându-l mai mult decât ca pe un simplu însoțitor care se plictisește așteptând pe lângă cărucior. Plictiseala îl va face să fie atras de lucrurile care îl interesează în general, jucăriile și să se comporte ca un copil răsfățat.
Efectele pe termen lung
Deși te sperie fiindcă par chinuitoare pentru copilul tău, trebuie să știi că tantrumurile îl ajută să se elibereze de stres, frustrare și energie negativă. Și noi, adulții, avem deseori tantrumuri, singura diferență fiind că ne exprimăm diferit. Așa că permite-i să se descarce, încercând să discuți cu el fără a pune paie pe foc.
Dacă vei soluționa crizele de tulburari de personalitate oferindu-i întotdeauna ce își dorește, nu vei face decât să alimentezi astfel de manifestări, care pot deveni o problemă pentru cel mic, chiar și la vârste mai mari. Unii copii cu tantrumuri gestionate greșit ajung să le dezvolte și în adolescență. Oferă-i rareori ce își dorește, și doar atunci când situația îți permite, fără să devină o obișnuință.
Situațiile care pot declanșa tantrum-ul:
schimbarea rapidă a mediului în care copilul desfășoară activitățile principale (acasă, grădiniță, domiciliul altor rude, spații de joacă, vizite la medic);
competiția pentru jucării cu alți copii;
când limbajul nu ajută la a cere precis anumite lucruri dorite;
momentele de tensiune/conflicte între părinți;
situațiile de gelozie fraternă;
părinții fac acțiuni/iau decizii pe care copilul le observă pentru prima dată și nu știe ce așteptări să își formeze;
când nevoile de bază ale copiilor sunt realizate fără un program clar definit;
testează sarcini/activități care le depășesc nivelul de autonomie.
Cum poți să previ sau să scurtezi desfășurarea unui tantrum?
Este recomandat să scoatem copilul din situația tensionată/locul care a generat tensiune, pentru a se calma.
Ignorați criza, însă rămâneți alături de copil până se liniștește.
Sugerați copilului un comportament pozitiv după ce criza se diminuează.
Este bine să îi explicăm copilului felul în care se simt anumite emoții (dacă lovește să spună: „sunt supărat, nervos, lovitura doare”.
Să fie formulate către copil așteptări/cerințe clare.
Cerințele formulate să nu depășească nivelul actual de achiziții al copilului.
Păstrați pe cât posibil o rutină cunoscută/potrivită copilului în programul zilnic.
Evitați accesul copilului la stimuli perturbatori (obiecte nepotrivite/locuri nepotrivite).
Copilul este încântat din când în când să facă propriile alegeri (opțiunile fiind dirijate de părinte).
Copilul va reacționa mai bine dacă este anunțat din timp asupra posibilelor schimbări din programul zilnic.
În funcție de vârsta copilului este recomandat să fie îndrumat să își exprime frustrarea verbal și nu prin acțiuni.
Înainte de a începe o activitate este bine ca regulile să fie discutate cu copilul.
Oferiți un exemplu personal de reacții adaptative la situații tensionate/imprevizibile.
Tipuri de accese de furie
Accesele de furie (tantrum-urile) sunt de două feluri:
tantrum-ul de frustrare (fără intenție) – se produce atunci când copilul încearcă să exprime și să regleze niște emoții puternice (frustrare, furie, gelozie)
tantrum-ul de manipulare (cu intenție) – copilul apelează la comportamentul cu care a avut succes anterior, pentru a obține ceea ce vrea.
Foarte important pentru tine este să nu-ți subestimezi calitățile de părinte. Indiferent de numărul tantrum-urilor pe care le are copilașul tău, încearcă să te concentrezi pe reacțiile tale și nu pe efectele declanșate de acea situație. Fii tolerant cu tine și ai încredere în tot ceea ce faci!
În ce constă autonomia personală?
Având în vedere că cei mici se află în primii ani de viață, această autonomie se caracterizează prin activitățile și sarcinile pe care le pot face singuri în fiecare zi.
Ei pot mânca, se pot spăla pe dinți, se pot îmbrăca sau își pot strânge jucăriile singuri, dar ATENȚIE! Este indicat să știi exact care sunt activitățile independente specifice vârstei sale, pentru că îl poți suprasolicita sau, dimpotrivă, răsfăța.
Pentru a crește perfect sănătos și independent, ghidează-l, susține-l și retrage-te treptat din activitățile sale, atunci când observi că se poate descurca și singur.
Cum îl ajuți să-și câștige independența?
În momentul în care se încalță, de exemplu, fără ajutorul tău, nu-l grăbi și laudă-l la final pentru reușita sa.
De asemenea, nu decide în locul său când vrei să-i cumperi ceva. Întreabă-l el ce ar alege dintre X și Y?
Implicarea în treburile casnice este benefică, mai ales când copilul se simte util și se declară mulțumit de rezultat (aranjarea mesei, așezarea florilor în vază, punerea bomboanelor într-un bol).
Când micuțul refuză să se implice într-o activitate, arată-i chiar tu cum se face, fără a-l mustra.
Treci direct la acțiune, fă totul cu plăcere și-ai să observi că te va studia cum procedezi ca mai târziu, să te imite și să facă la fel ca tine.
Atunci când greșește sau nu îi reușește un lucru, nu-l certa! Spune-i că-i apreciezi încercările și că în timp va reuși să facă tot ceea ce-și propune.
Pornind de la momentul în care conștientizează că este o persoană unică, individuală (la 6 luni), și continuând cu primii pași, deprinderea limbajului și accesele de furie, putem afirma că autonomia personală are un rol important în viața copilului tău.
Așadar, în această perioadă când el încearcă să-și cunoscă emoțiile, să se exprime cât mai clar și să înțeleagă mai bine situațiile din jur, trebuie să te înarmezi cu mult calm și răbdare.
10 metode testate pentru a rezolva problema tantrum-ului
1. Prevenirea
Încearcă să petreci timp de calitate cu cel mic în fiecare zi. Lasă-l să preia conducerea în alegerea activității și să-și canalizeze toată atenția în direcția dorită. Când va veni momentul unui tantrum, se va liniști mult mai repede, știind că îl susții în alegerile sale. De aceea e bine să cauți oportunități pentru a-i lăuda comportamentele bune, ca să-l determini să-și dorească să le repete. Respirați profund în acele moment de tensiune și încercați să-i explicați cu calm situația.
2. Nu încerca să-l calmezi
Dacă nu pune în pericol viața lui sau pe a altora, fă tot posibilul să-l ignori. E surprinzător, dar îndreptându-ți atenția către altceva, nu-i mai susții comportamentul nedorit și-și va dori să te recâștige. Dacă începe să lovească, să muște sau să arunce cu diverse obiecte, oprește-l și ia-l imediat de acolo, explicându-i ferm că AȘA CEVA NU SE ACCEPTĂ! Spune-i că veți continua conversația, abia când se va liniști. Pauzele dese în care-l ignori îl vor determina să revină mai repede la acele lucruri care știe că te mulțumesc.
3. Cu cât țipă mai TARE, cu atât trebuie să vorbești mai ÎNCET
Poate că la început se va enerva și va ridica tonul vocii și mai mult, însă calmul de care vei da dovadă îl va face să intre în jocul tău. Amintește-ți că se simte supărat sau frustrat de un anumit lucru, așa că rămâi calm! Dacă are un tantrum într-un loc public (cinema, supermarket), ieșiți din acea incintă și spuneți-i că are două opțiuni: să se liniștească pe bancă sau în mașină. Pentru unii copii, alegerile ca acestea pot ajuta, mai ales dacă lipsa controlului este motivul din spatele izbucnirii. Post-tantrum, este bine să revii asupra situației care a declanșat acea criză. Dacă s-ar supărat pentru că i-ai spus să ridice de pe jos o jucărie, copilul ar trebui să facă acest lucru odată ce s-a calmat. Dacă a făcut o scenă pentru că i-ai spus că nu poate avea o prăjitură, atunci nu-i oferi prăjiturica nici după ce încetează cu plânsul. În timpul mesei, amintește-i că își va primi desertul imediat ce va termina de mâncat. Laudă-l de fiecare dată când își remediază greșelile. La urma urmei, acesta este comportamentul pozitiv pe care dorești să i-l amintești să-l repete.
4. Încearcă să-i înțelegi cauzele reacțiilor
Este posibil ca cel mic să știe să folosească cuvintele pentru a spune ce vrea sau ce are nevoie, dar asta nu înseamnă că apariția crizelor a ajuns la final. Încă mai învață cum să se ocupe de emoțiile sale, astfel încât o dezbatere minoră se poate transforma repede într-o problemă serioasă. În timp ce tantrum-urile pot începe cu furie, ele sunt adesea înrădăcinate în tristețe.
Pentru copiii mai mici de 2 ani și jumătate, puteți apela la următorul truc: Folosiți limbajul semnelor și învățați-vă copilul să indice ceea ce-și dorește – lapte, mâncare, pătuț pentru a dormi, jucărie etc. Nu va trece mult timp și veți observa că veți comunica mult mai ușor, evitând situațiile de criză.
5. Oferă-i spațiu!
Uneori, un copil are nevoie să se descarce. Așa că, lasă-l să facă asta! Acest lucru îl ajută să învețe să se elibereze într-un mod nedistructiv de sentimentele negative și să-și recapete controlul de sine – fără a se angaja într-o ceartă de zile mari cu tine. Acest truc poate funcționa singur sau în tandem cu metoda ignorării.
6. Creează o diversiune
Copiii sunt atenți pentru o perioadă destul de scurtă de timp, ceea ce este în avantajul nostru pentru că sunt mai ușor de distras de la o situație neplăcută și canalizat către o altă activitate interesantă. Dacă este pe punctul de a face o criză la supermarket, pentru că nu vrei să cumperi jeleuri colorate, încearcă să creezi o diversiune și să-i atragi atenția astfel: „Wow! Ai văzut mascota de la Kinder? Hai să facem și noi o poză cu ea!” sau orice altă variantă pe care o ai la îndemână.
7. Oferă-i o îmbrățișare pe cinste
Poate că e ultimul lucru pe care te gândești să-l oferi în timpul unui tantrum, însă o îmbrățișare poate fi lucrul cel mai potrivit în acel moment. Nu trebuie să spui ceva special atunci când îi îmbrățișezi, e de ajuns să fie un gest sincer și plin de iubire, care îl va ajuta pe copil să se liniștească. Abia apoi poți să-i mărturisești că, deși nu ești de acord cu manifestările sale, îl iubești enorm și îi dorești tot binele din lume.
8. Pregătește-i o gustărică și un pătuț gata de somn
Două dintre cauzele declanșatoare ale tantrum-ului sunt: starea de oboseală și starea de foame. Mulți părinți se întreabă de ce copilul lor are în fiecare zi crize de tantrum, având în vedere că ei nu fac nimic care să-l enerveze. Ei bine, este posibil ca ei să țină un program strict de masă și, fără intenție, să nu-și dea seama că micuțul mai vrea lapte sau vreun aliment și între mesele stabilite. De asemenea, copilașii mai pot plânge și datorită oboselii. Ei dorm destul mult în primii ani de viață, așa că activitățile zilnice îi epuizează destul de rapid. Așa că, este recomandat să testezi aceste aspecte și să-i oferi copilașului o gustărică sau un pătuț gata de somn, pentru a vedea cum reacționează. Dacă obesrvați că tantrum-urile încep să se rărească, atunci e bine, înseamnă că ați descoperit cauza crizelor sale.
9. Promite-i că va primi o recompensă din partea ta
De cele mai multe ori, copiii sunt puși în situații stânjenitoare sau plictisitoare pentru ei, cum ar fi să stea la o masă stilată într-un restaurant sau să participe la o slujbă în biserică unde trebuie să facă liniște. Încercați să preveniți crizele de tantrum, oferindu-i o recompensă asfel: „- Patrick, mami te roagă să te așezi la masă și să mănânci liniștit și civilizat. Dacă reușești să faci asta, îți promit că atunci când ajugem acasă, te voi lăsa să te uiți la desene animate.” Dacă pe parcursul șederii începe să uite convenția pe care ați încheiat-o, amintește-i ușor ce ați discutat și se va conforma la regulile stabilite, știind că acasă îl așteaptă ceea ce-și dorește.
10. Menține-ți calmul în timpul crizei și zâmbește pe cât posibil
Fiecare părinte se teme de ieșirile în public, din motive evidente. Te îngrijorează că alți părinți vor crede că ești o mamă rea sau un tată rău, că ai crescut un copil atât de neascultător. Este greu să nu schițezi nimic atunci când micuțul se tăvălește pe asfalt și țipă în gura mare din varii motive. Însă, repet. E bine să-ți păstrezi calmul și chiar să pari relaxat/ă, ba chiar să încerci să strecori subtil și câte un zâmbet. Copilul va observa că manifestările sale nu prea au efect și va deveni confuz, adoptând un altfel de comportament. Dacă va înceta, îl vei lăsa câteva minute să se calmeze, iar apoi îl vei îmbrățișa și vei reveni la discuție. Dacă nu va înceta, îl vei lua din acel loc și-l vei întreba unde decide să se potolească: pe bancă sau în mașină?
IMPORTANT!
Toate metodele prezentate anterior pot funcționa de minune la unii copii, iar la alții mai puțin. Rezultatele variază, deoarece fiecare copil este unic în felul său și reacționează diferit în anumite situații.
O sugestie ar fi să încercați să utilzați mai mult metodele care elimină cauza (cele care dezvoltă inteligența emoțională sau relațiile cu ceilalți copii) și să apelați la celelalte metode, mai superficiale, cum ar fi: (promisiunea de recompensă, diversiunea) doar atunci când nu aveți de ales, pentru că acestea pot rezolva problema doar pe termen scurt, iar dacă sunt practicate frecvent, pot avea și efecte negative. Spre exemplu, copilul se poate învăța să primească de fiecare dată ceva în schimbul unui lucru pe care îl face corect.
În concluzie, tantrum-ul face parte din dezvoltarea copiilor și este o perioadă importantă, deoarece în tot acest timp micuții își descoperă emoțiile, învață cum trebuie să vorbească și să se poarte cu alte persoane, devin mai încrezători în forțele proprii.
Mămici păstrați-vă calmul, tătici ajutați mămicile cât mai mult.
XOXO
Bebe P. & Mami R.
Surse:
Commentaires